In van si inutil si degeaba

Don Quijote.

Cind mi-a vorbit Octavian Paler despre "Don Quijote in est" era prin 1991 si imi venea sa ii spun, cu mintea de atunci (cind aveam aproape 17 ani si un pic) ca exagereaza asteptindu-se ca schimbarile in lumea noastra romaneasca sa se intimple, sa se produca atit de curind dupa revolutie (acum as adauga si eu inainte de cuvintul "revolutie" sintagma "asa-zisa", dar atunci nu mi-ar fi trecut asta prin minte).
Acum, dupa aproape 20 de ani, ma preocupa mult mai putin inutilitatea demersurilor la scara societatii. Oamenii constituiti intr-o societate se comporta mult mai altfel decit luati individual.
Asa ca dezamagirea mea actuala vine de la relatia cu unii oameni (desi psalmistul accentueaza ca "Rusine-mi va fi mie daca ma voi ingriji de ce-mi vor face mie oamenii").
Probabil ca ar trebui sa fiu dezamagita de mine insami - si intr-o masura si sint. Insa ceea ce cred eu ca imi permite dezamagirea de altii este straduinta mea constanta de a trai corect. Asa e, "drumul spre iad este pavat cu bune intentii" si straduinta este de multe ori ori sincera, dar fara rezultat, ori chiar o masca pentru alt rezultat decit cel implicit.
Cel mai greu de suportat este cea ce nu intelegi. Consideri un fel de nedreptate atunci cind nu intelegi de ce ti se intimpla ceva. Daca ai intelege poate ai considera justificat si sint sigura ca asta doare mai putin.
Oamenii sint diferiti. Fiecare, daca nu este minat de rea-vointa, crede ca gindeste drept si logic. Ma rog sa am puterea sa inteleg asta de fiecare data cind imi vine sa urlu pentru un cuvint sau o fapta a cuiva ...
Dar nu vad rezultatul. Nu vad rezultatul straduintei de a trai pacea mea si pe a celorlalti. Ma agat cu speranta de o creanga verde ca sa ma molipsesc de verdeata si prospetime, iar ea se usuca si se pustieste.
Unde e limanul ? Limanul celor inviforati ... E sus, deasupra norilor - asta am aflat de la un copil de nici 7 ani :
Cipi - "As vrea sa zbor cu avionul"
eu - "Ah, nu, sa stii ca e mult mai interesant sa calatoresti cu masina sau cu trenul - mai vezi un peisaj, cite o casa ... pe cind avionul se ridica deasupra norilor si acolo nu este nimic"
Cipi - "Cum nimic ?!?!"
eu - "Pai nimic ... Ce crezi tu ca este acolo ?!"
Cipi - "Acolo este DUMNEZEU !!!"
Cu Dumnezeu in minte si in suflet, Cipi nu se va simti niciodata Don Quijote. Ci, eventual, se va simti Arhanghelul Mihail ...