M-a amuzat intotdeauna acest titlu de capitol de la concursul televizat "Questions pour un champion", pe care eu il urmaream pe TV5 Monde. Rubrica asta venea daca erau de departajat doi concurenti spre finala unei editii, iar titlul era "Qui suis-je ?" daca urma o intrebare despre o persoana, sau "Que suis-je ?" daca urma o intrebare despre un lucru.
Si inevitabil de cite ori auzeam aceste titluri imi puneam problema daca stiu cu adevarat cine si ce sint.
Traim cu impresia ca stim cine si ce sintem, ba mai mult, ca cine si ce sintem este o chestiune extrem de importanta pentru lumea asta. Privim totul numai din propria perspectiva - si chiar, macar daca ar fi vorba de perspectiva, dar nu prea e intotdeauna; ci ne limitam la a privi spre noi. Si nici macar spre interiorul nostru, ci din ce in ce mai superficial. La limita unei comoditati care nu are cum sa ne faca bine, dar care ne creeaza un sentiment de indeplinire a datoriei : avem grija de noi, deci conservam specia ...
Cum avem grija de noi ? Minima grija ne-ar asigura maxima liniste. Paradoxal ...
Cine sint eu ? Un suflet intr-un trup. Nu doar una sau alta. Nici macar trupul nu il poti vedea in intregime privind spre tine, daramite sufletul, care se afla si mai la interior ... Ca sa ne vedem bine, trebuie sa ne privim in oglinda. Iar oglinda noastra este restul lumii. Atunci cind iti orientezi privirea spre altii, te vei descoperi pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu