altceva

Atunci cind cam ai de toate, in mod normal ar trebui sa te potolesti din cautari, pofte, dorinte ... Cu siguranta chiar exista oameni care considera ca au tot ce le trebuie, ba chiar unii care isi dau seama ca au mai mult decit le trebuie - si nu toti acestia traiesc in calugarie ...
Cind stii ca ai corpul in intregime functional - asta deja ar trebui sa fie o binecuvintare resimtita in fiecare clipa ... Apoi cind in jurul tau e pace ... Apoi cind esti inconjurat de dragostea unei familii sau macar a unor prieteni - sint foarte multi care nu au pe nimeni pe lumea asta.
Si totusi atunci cind ai de toate este posibil sa simti si multa lipsa - poate chiar sa nu stii ce anume iti lipseste, sau, de exemplu, desi esti sanatos, traiesti in pace si ai o familie, iti lipseste un sot al tau, un copil al tau, o realizare profesionala a ta, o extaziere a ta in fata a ceva iesit din comunul tau ... De ce comunul nostru nu ne este de multe ori de ajuns chiar daca el minunat ?
Rutina - ea distruge bucuria. Dar ce anume este rutina ? Inseamna oare ca intram in rutina daca facem sau vedem sau auzim acelasi lucru in fiecare zi ? Sau daca intilnim aceiasi oameni in fiecare zi ? NU !
Rutina este atunci cind toate sint privite cu ochiul exterior - numai atunci nimic nu este nou. Insa daca am pune pasiune in ce facem, atentie la ce vedem si auzim, interes fata de acei oameni mereu aceiasi pe care ii intilnim zi de zi, atunci rutina ar disparea ! Pentru ca, asa cum spunea un filosof grec antic, niciodata acelasi om nu se scalda in aceeasi apa a riului. Pe acelasi drum spre serviciu citeva frunze din pomi nu mai sint verzi; pe aceleasi figuri intilnite in metrou poate ca apar riduri noi, poate ca se oglindesc griji sau sentimente noi.
Lumea este un spectacol, dar cel mai mare rau pe care il poti face este sa ramii numai spectator, sa privesti din afara si dintr-o singura directie. Arta este de fapt sa gasesti mimentele in care e fascinant sa joci in piesa si momentele in care e mai bine sa ramii spectator. Iar daca aceste momente le raportezi la tine insuti, din nou te vei lovi de rutina - fiindca esti unul singur. Interesant si binecuvintat este ca aceste momente sa le deduci prin raport la ceilalti, si anume sa iti dai seama cind este nevoie de tine in spectacolul vietii si cind sa te retragi intr-o parte cu discretie.
Preocuparea pentru restul lumii ucide rutina. Atunci cind te gindesti "Uh, asta am mai vazut, sau seamana cu ceva ce am vazut ... iar eu acuma as avea pofta de ALTCEVA", in acea clipa sa-ti pui intrebarea daca nu cumva ti-e dat sa vezi acelasi lucru de multe ori ca sa inveti ceva sau ca in tine sa se trezeasca o atitudine.
Viata asta trebuie traita ca o cautare, nu ca o ajungere. Cautarea este cea care ofera perspectiva, pe cind ajungerea este un final de unde nu mai poti inainta.
Altceva ? E suficient "ceva" daca stii cum sa privesti lucrurile ...