Oroare. Asta e sentimentul pe care mi-l trezeste nu atit emisiunea - pentru ca deja spiritul comercial al televiziunilor a sarit de mult din matca bunului simt. Ci acest sentiment oribil mi-l trezesc concurentii. Din multe puncte de vedere.
Mai intii am vazut ca exista oameni a caror infatisare poate parea respingatoare. Dar si ca acesti oameni pot avea parte de dragostea si respectul cuiva. Dar si ca acesti oameni nu sint multumiti numai cu dragostea si respectul cuiva.
Am mai vazut si oameni a caror incredere in sine este sistematic distrusa de cei din jur.
Am observat ca imaginea initiala a multor concurenti mie mi se pare de multe ori mai frumoasa, mai placuta decit cea rezultata dupa nenumarate operatii estetice.
Dincolo de toate, am vazut multa disperare. Si ma intreb unde e granita dintre disperarea suportabila si acea disperare aproape insuportabila care te determina sa te supui unor corecturi chirurgicale, chiar daca esti sanatos si nu suferi de nici o boala care sa impuna interventiile.
Femeia care mi se parea cea mai urita din cite am vazut vreodata avea parte de cea mai minunata familie, de un sot care o ruga sa se intoarca la fel de urita, pentru ca el o iubea asa cum era. Recunosc ca am cam condamnat-o. Apoi mi-am dat seama ca o inteleg ...
Si ca m-am intors la a nu intelege sadismul televiziunii, de a profita de vulnerabilitatea oamenilor disperati pentru a le transforma drama personala in best-seller inainte de a le ingadui gloria scaparii din acea drama ...
Ce sinistru ! Cind publicul se va satura si de asta, oare ne vom intoarce la luptele cu fiare ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu