nimic nu apartine de tot intunericului.
lumina lunii fura de la noapte virfurile copacilor, stralucirea undelor de apa, sclipirea ochilor inlacrimati.
unde e limita fiecaruia ?
si pina la urma care e diferenta dintre pasiune si obsesie ? - era pe mail un mesegel despre obsesiile romanilor, cu intrebarea retorica "de ce nu sintem si noi, ca japonezii, obsedati de electronica ?!" - desi mie mi se pare ca ei sint chiar pasionati de electronica ... iata, fac o diferenta, dar nu stiu care ...
intotdeauna e usor sa deznadajduiesti; intr-un fel, te simti usurat, relaxat, ca si cum ai declarat falimentul si acuma nimeni nu mai poate cere nimic de la tine. asta o sa te tina un timp multumit : esti o victima. - dupa care o sa iti dai seama ca lumea se satura sa iti plinga de mila si te abandoneaza, sa alegi singur : vrei sa mergi mai departe sau nu.
mers mai departe ? unde ?
cel mai interesant imi pare sa alergi dupa fluturi; dupa fluturii gindurilor tale; dupa fluturele primului gind - sa prinzi abilitatea de a-i surprinde trecerea; e un exercitiu care mai intii te oboseste, dar apoi nu face decit sa iti simplifice in considerabila masura viata. PRIMUL GIND.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu