Constantin Dragomir Iubita mea, ti am cumparat un munte
Vezi mai multe video din diverse
Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri, si rauri, si o punte
In varsta de un milion de ani
Ti l-am adus in brate pan’ la poarta
E urias si stanca lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea?
Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti, ce canta-n coruri jir
Iar in adanc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir
Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti vroiau sa-l ia sa-l duca-n munti
I-am injurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti
Iubita mea, gaseste marea vale
In care sa-l aduc si sa-l rastorn
Si-apoi la nunta regasirii sale
Sa cant ca vanator al lui din corn
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi sti si ce ai vrea
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Am dat pe acest munte viata mea ...
Adrian Paunescu
METAMORFOZE continuu, totul se schimba ...
Se afișează postările cu eticheta tristete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tristete. Afișați toate postările
luni, 8 noiembrie 2010
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Adrian Paunescu - Fat-Frumos
Oameni, oameni, fratii mei,
Disperatii, fericitii,
V-ati spalat de superstitii,
De demoni si dumnezei.
Însa-i nu-i destul folos
Daca peste tot ce este
V-ati spalat si de poveste,
L-ati pierdut pe Fat-Frumos.
Vin la voi acum plângând,
Gura-mi sângera ca rana,
Unde este Consânzeana,
În ce bolti, pe ce pamânt?
Ma ridic plângând de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde va e basmul, oameni.
Ce-ati facut cu Fat-Frumos?
Fat-Frumos n-a existat,
N-a stat nimanui în cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist baiat.
Mai visati de vreti sa fiti
Fericiti cu capu-n perna,
Feriti epoca moderna
De rigizi si scofâlciti.
Din prea mult entuziasm
Sa nu spargeti Voronetul,
Dati-i voi mai mare pretul,
Oameni, mai râvniti la basm.
Voi, care aveti copii,
Nu-i lasati sub gând satanic,
Sa respire sterp, mecanic,
Ca si când nu ar fi.
Doborâti himera jos,
Oameni, reveniti în lume,
Pe umana noastra culme
Regasiti pe Fat-Frumos.
Fat-Frumos si toti ai lui,
Fiinca unde nu-i poveste
Lume nu-i si om nu este
Si, de fapt, nimica nu-i.
El venea la noi pe jos
Si ni l-au rapit piratii,
Vamesi vigilenti, redati-i
Actele lui Fat-Frumos.
Dati-i viata înapoi,
Ochii mari, miscarea buzii,
Fat-Frumosul din iluzii
Si frumos numai prin voi.
Disperatii, fericitii,
V-ati spalat de superstitii,
De demoni si dumnezei.
Însa-i nu-i destul folos
Daca peste tot ce este
V-ati spalat si de poveste,
L-ati pierdut pe Fat-Frumos.
Vin la voi acum plângând,
Gura-mi sângera ca rana,
Unde este Consânzeana,
În ce bolti, pe ce pamânt?
Ma ridic plângând de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde va e basmul, oameni.
Ce-ati facut cu Fat-Frumos?
Fat-Frumos n-a existat,
N-a stat nimanui în cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist baiat.
Mai visati de vreti sa fiti
Fericiti cu capu-n perna,
Feriti epoca moderna
De rigizi si scofâlciti.
Din prea mult entuziasm
Sa nu spargeti Voronetul,
Dati-i voi mai mare pretul,
Oameni, mai râvniti la basm.
Voi, care aveti copii,
Nu-i lasati sub gând satanic,
Sa respire sterp, mecanic,
Ca si când nu ar fi.
Doborâti himera jos,
Oameni, reveniti în lume,
Pe umana noastra culme
Regasiti pe Fat-Frumos.
Fat-Frumos si toti ai lui,
Fiinca unde nu-i poveste
Lume nu-i si om nu este
Si, de fapt, nimica nu-i.
El venea la noi pe jos
Si ni l-au rapit piratii,
Vamesi vigilenti, redati-i
Actele lui Fat-Frumos.
Dati-i viata înapoi,
Ochii mari, miscarea buzii,
Fat-Frumosul din iluzii
Si frumos numai prin voi.
Fintina
Duminica pamintul se va transforma intr-o fintina. Adincul apei ei va oglindi instelarea cerului. In adincul pamintului va odihni o stea.
Nu mai e printre noi Adrian Paunescu ...
Numai viteza ma mai tine viu
Si sclav maret acelorasi proportii,
Sa ma opresc, n-am dreptul nici sa stiu
Ca sunt alergator la zidul mortii.
n-am timp la zidul mortii sa m-asez,
si combustibil am, de nicaierea,
probabil unii cred ca si trisez,
daca, de-o viata, îmi refuz caderea.
n-am mai dormit de când eram copil,
cu-aceste roti, cu-aceasta sa sunt una,
iar daca at încetini, umil,
m-as prabusi din zid, pe totdeauna.
Distantele pe care mi le-asum,
Paradoxal, sunt cele si ramase,
pe zidul lentei morti, de-atâta drum,
vehiculul mi s-a urcat în oase.
A ma mai crede liber, nu încerc,
În toata cursa asta nebuneasca,
Fiintei mele, alergând în cerc,
Îi este interzis sa se opreasca.
Si, vai, în toata tragica belea,
Cobor si urc mereu aceasi panta
Si nemurirea e o boala grea,
Un fel de plictiseala aroganta.
Destui îsi pot închipui ca eu
Ador aceasta-ntrecere vulgara,
Ca-mi place tot acest absurd turneu
Pe zidul mortii unui circ la tara.
Dar eu alerg, ca sa nu mor, cumva,
Si înteleg cu vrere vinovata
Ca nu mai am puterea de-a pleca
De-aici, din zidul mortii, niciodata.
Nu pot trai, precum nu pot muri,
Nu ma opresc, precum m-alunga sortii,
Nu pierd nimic si nu pot birui,
Ca biet nemuritor la zidul mortii.
un salut de la maestru :
"Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?"
Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.
o colectie, un tezaur, aici
Nu mai e printre noi Adrian Paunescu ...
Numai viteza ma mai tine viu
Si sclav maret acelorasi proportii,
Sa ma opresc, n-am dreptul nici sa stiu
Ca sunt alergator la zidul mortii.
n-am timp la zidul mortii sa m-asez,
si combustibil am, de nicaierea,
probabil unii cred ca si trisez,
daca, de-o viata, îmi refuz caderea.
n-am mai dormit de când eram copil,
cu-aceste roti, cu-aceasta sa sunt una,
iar daca at încetini, umil,
m-as prabusi din zid, pe totdeauna.
Distantele pe care mi le-asum,
Paradoxal, sunt cele si ramase,
pe zidul lentei morti, de-atâta drum,
vehiculul mi s-a urcat în oase.
A ma mai crede liber, nu încerc,
În toata cursa asta nebuneasca,
Fiintei mele, alergând în cerc,
Îi este interzis sa se opreasca.
Si, vai, în toata tragica belea,
Cobor si urc mereu aceasi panta
Si nemurirea e o boala grea,
Un fel de plictiseala aroganta.
Destui îsi pot închipui ca eu
Ador aceasta-ntrecere vulgara,
Ca-mi place tot acest absurd turneu
Pe zidul mortii unui circ la tara.
Dar eu alerg, ca sa nu mor, cumva,
Si înteleg cu vrere vinovata
Ca nu mai am puterea de-a pleca
De-aici, din zidul mortii, niciodata.
Nu pot trai, precum nu pot muri,
Nu ma opresc, precum m-alunga sortii,
Nu pierd nimic si nu pot birui,
Ca biet nemuritor la zidul mortii.
un salut de la maestru :
"Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?"
Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.
o colectie, un tezaur, aici
duminică, 6 decembrie 2009
SFintul Nicolae si alegerile
Azi este ziua de praznuire a Sfintului Nicolae, un ierarh care si-a permis sa palmuiasca in plina adunare un eretic pentru ca blasfemia. Alaturi de Sfintul Spiridon, care a explicat realitatea Sfintei Treimi prin compozitia (pamint, apa si foc) a unei caramizi, Sfintul Nicolae este unul dintre marii facatori de minuni.
Sfintii stiu si nu stiu ce inseamna alegerea. Stiu pentru ca sint constienti de ceea ce implica aceasta lume si, prin intreaga lor existenta, aleg sa nu se lase inselati. Si nu stiu ce inseamna alegerea pentru ca de fapt atunci cind Il ai pe Dumnezeu in suflet, nu exista alegere ...
Noi astazi, in Romania, am avut de ales intre doi candidati la presedintie. Se spune asa, pentru ca figureaza doua nume pe buletinele de vot. In fapt, candidatura inseamna ceva : un proiect, o intentie, o promisiune. Pentru unul dintre candidati, insa (si anume pentru Mircea Geoana) candidatura a insemnat denigrarea concurentului sau, si anume a presedintelui in functiune. Fortat de imprejurari, a inceput sa si promita vrute si ne-vrute, contrazicindu-si in mod frecvent propriile pozitii si declaratii anterioare, refuzind sa isi asume contributia la eventualele esecuri ale tarii in calitate de al doilea om in stat care a condus majoritatea parlamentara. O persoana prea orgolioasa ca sa isi vada incompatibilitatea cu pozitia de presedinte de tara, manipulata de exponentii a tot felul de interese interne si externe, o persoana care sufera de o naivitate nu copilareasca (aceasta ar fi laudabila si cu siguranta nu l-ar trage spre candidaturi la pozitii inalte), ci prosteasca. O persoana fara pic de naturalete, inchisa, plin de rautate, invidie, inconstienta.
Si totusi ultimele sondaje arata ca romanii pe acesta l-au dorit presedinte. E adevarat ca e o diferenta de putine procente intre candidati, dar ea exista. Romanii au ales ... Poporul roman este definit de majoritatea care a ales astazi. Fara sa isi dea seama ca alternativa care li se punea in fata nu era de fapt o alternativa : formatiunea politica al carei candidat l-a votat este majoritara, deci la putere, de 15 ani consecutiv. A pus piedica tuturor ideilor viabile venite din partea minoritatii din care face parte actualul presedinte. Ambitiile politice si nu numai s-au facut vazute pe banii contribuabililor la fiecare proiect de lege.
Sintem nebuni ... Nu mai stim sa deosebim albul de negru. Cum zice Iisus, "Ioan 16:2 [...] ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Ioan 16:3 Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine."
Dumnezeu sa ne ajute pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfintului Nicolae si ale tuturor Sfintilor, sa suportam si consecintele inconstientei atitor semeni de-ai nostri - o incercare prin care se pare ca Dumnezeu ne lasa sa trecem, poate ne vom intelepti ... Ne va costa ani din viata tuturor, mai ales a celor nevinovati pentru aceasta uriasa nebunie, dar ...
Sfintii stiu si nu stiu ce inseamna alegerea. Stiu pentru ca sint constienti de ceea ce implica aceasta lume si, prin intreaga lor existenta, aleg sa nu se lase inselati. Si nu stiu ce inseamna alegerea pentru ca de fapt atunci cind Il ai pe Dumnezeu in suflet, nu exista alegere ...
Noi astazi, in Romania, am avut de ales intre doi candidati la presedintie. Se spune asa, pentru ca figureaza doua nume pe buletinele de vot. In fapt, candidatura inseamna ceva : un proiect, o intentie, o promisiune. Pentru unul dintre candidati, insa (si anume pentru Mircea Geoana) candidatura a insemnat denigrarea concurentului sau, si anume a presedintelui in functiune. Fortat de imprejurari, a inceput sa si promita vrute si ne-vrute, contrazicindu-si in mod frecvent propriile pozitii si declaratii anterioare, refuzind sa isi asume contributia la eventualele esecuri ale tarii in calitate de al doilea om in stat care a condus majoritatea parlamentara. O persoana prea orgolioasa ca sa isi vada incompatibilitatea cu pozitia de presedinte de tara, manipulata de exponentii a tot felul de interese interne si externe, o persoana care sufera de o naivitate nu copilareasca (aceasta ar fi laudabila si cu siguranta nu l-ar trage spre candidaturi la pozitii inalte), ci prosteasca. O persoana fara pic de naturalete, inchisa, plin de rautate, invidie, inconstienta.
Si totusi ultimele sondaje arata ca romanii pe acesta l-au dorit presedinte. E adevarat ca e o diferenta de putine procente intre candidati, dar ea exista. Romanii au ales ... Poporul roman este definit de majoritatea care a ales astazi. Fara sa isi dea seama ca alternativa care li se punea in fata nu era de fapt o alternativa : formatiunea politica al carei candidat l-a votat este majoritara, deci la putere, de 15 ani consecutiv. A pus piedica tuturor ideilor viabile venite din partea minoritatii din care face parte actualul presedinte. Ambitiile politice si nu numai s-au facut vazute pe banii contribuabililor la fiecare proiect de lege.
Sintem nebuni ... Nu mai stim sa deosebim albul de negru. Cum zice Iisus, "Ioan 16:2 [...] ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Ioan 16:3 Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine."
Dumnezeu sa ne ajute pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfintului Nicolae si ale tuturor Sfintilor, sa suportam si consecintele inconstientei atitor semeni de-ai nostri - o incercare prin care se pare ca Dumnezeu ne lasa sa trecem, poate ne vom intelepti ... Ne va costa ani din viata tuturor, mai ales a celor nevinovati pentru aceasta uriasa nebunie, dar ...
marți, 17 noiembrie 2009
O emisiune : "Frumusete pe muchie de cutit"
Oroare. Asta e sentimentul pe care mi-l trezeste nu atit emisiunea - pentru ca deja spiritul comercial al televiziunilor a sarit de mult din matca bunului simt. Ci acest sentiment oribil mi-l trezesc concurentii. Din multe puncte de vedere.
Mai intii am vazut ca exista oameni a caror infatisare poate parea respingatoare. Dar si ca acesti oameni pot avea parte de dragostea si respectul cuiva. Dar si ca acesti oameni nu sint multumiti numai cu dragostea si respectul cuiva.
Am mai vazut si oameni a caror incredere in sine este sistematic distrusa de cei din jur.
Am observat ca imaginea initiala a multor concurenti mie mi se pare de multe ori mai frumoasa, mai placuta decit cea rezultata dupa nenumarate operatii estetice.
Dincolo de toate, am vazut multa disperare. Si ma intreb unde e granita dintre disperarea suportabila si acea disperare aproape insuportabila care te determina sa te supui unor corecturi chirurgicale, chiar daca esti sanatos si nu suferi de nici o boala care sa impuna interventiile.
Femeia care mi se parea cea mai urita din cite am vazut vreodata avea parte de cea mai minunata familie, de un sot care o ruga sa se intoarca la fel de urita, pentru ca el o iubea asa cum era. Recunosc ca am cam condamnat-o. Apoi mi-am dat seama ca o inteleg ...
Si ca m-am intors la a nu intelege sadismul televiziunii, de a profita de vulnerabilitatea oamenilor disperati pentru a le transforma drama personala in best-seller inainte de a le ingadui gloria scaparii din acea drama ...
Ce sinistru ! Cind publicul se va satura si de asta, oare ne vom intoarce la luptele cu fiare ?
Mai intii am vazut ca exista oameni a caror infatisare poate parea respingatoare. Dar si ca acesti oameni pot avea parte de dragostea si respectul cuiva. Dar si ca acesti oameni nu sint multumiti numai cu dragostea si respectul cuiva.
Am mai vazut si oameni a caror incredere in sine este sistematic distrusa de cei din jur.
Am observat ca imaginea initiala a multor concurenti mie mi se pare de multe ori mai frumoasa, mai placuta decit cea rezultata dupa nenumarate operatii estetice.
Dincolo de toate, am vazut multa disperare. Si ma intreb unde e granita dintre disperarea suportabila si acea disperare aproape insuportabila care te determina sa te supui unor corecturi chirurgicale, chiar daca esti sanatos si nu suferi de nici o boala care sa impuna interventiile.
Femeia care mi se parea cea mai urita din cite am vazut vreodata avea parte de cea mai minunata familie, de un sot care o ruga sa se intoarca la fel de urita, pentru ca el o iubea asa cum era. Recunosc ca am cam condamnat-o. Apoi mi-am dat seama ca o inteleg ...
Si ca m-am intors la a nu intelege sadismul televiziunii, de a profita de vulnerabilitatea oamenilor disperati pentru a le transforma drama personala in best-seller inainte de a le ingadui gloria scaparii din acea drama ...
Ce sinistru ! Cind publicul se va satura si de asta, oare ne vom intoarce la luptele cu fiare ?
Pavle - "cu smerenia cele inalte si cu saracia cele bogate" ...
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/wp-content/uploads/2009/11/patrijarhnl1.4367.jpg
N-am scris pina acum nimic despre plecarea la Domnul a patriarhului sirb Pavle pentru ca, desi smerenia si bucuria dumnealui razbat din orice imagine, nu gasisem o fotografie care sa mi se para deplin potrivita. Iat-o pe aceasta, in care chipul ii este luminat parca de lumina Sfintei Cruci. Sa il odihneasca Dumnezeu intre sfinti si sa ii primeasca rugaciunile pentru toata lumea.
marți, 10 noiembrie 2009
Ce-i frumos isi ia incet-incet inapoi locul in cer ...
Un actor frumos a plecat dintre noi : Gheorghe Dinica.
joi, 29 octombrie 2009
tristete si BUCURIE
Dupa citeva zile in care, prilejuit de sarbatoarea ocrotitorului Bucurestiului, Sfintul Cuvios Parinte Dimitrie Basarabov, inca alti multi sfinti au ingaduit sa li se sarute moastele de catre noi, pacatosii, iata ca duhovnicul Teofil Paraianu s-a mutat la Domnul, ca sa ii si intilneasca ...
Dumnezeu sa te odihneasca, Parinte, intre sfinti, si sa iti primeasca rugaciunile pentru toata lumea !
http://calindragan.files.wordpress.com/2009/07/teofil_paraian.jpg?w=446&h=546
luni, 12 octombrie 2009
miercuri, 7 octombrie 2009
trist romantic
Gianni Morandi - Scende la pioggia
Asculta mai multe audio Muzica
Tu nel tuo letto caldo, io per strada al freddo
ma non è questo che mi fa triste
Qui fuori dai tuoi sogni l'amore sta morendo
ognuno pensa solo a se stesso
Scende la pioggia ma che fa,
crolla il mondo addosso a me
per amore sto morendo !
Amo la vita più che mai
appartiene solo a me,
voglio viverla per questo !
E basta con i sogni, ora sei tu che dormi
ora il dolore io non conosco
Quello che mi dispiace è quel che imparo adesso
ognuno pensa solo a se stesso
Scende la pioggia...
duminică, 20 septembrie 2009
Jean-Jacques Goldman - Comme Toi
Vezi mai multe video din Vedete
Elle avait les yeux clairs et la robe en velours
A côté de sa mère et la famille autour
Elle pose un peu distraite au doux soleil
de la fin du jour
La photo n'est pas bonne mais l'on peut y voir
Le bonheur en personne et la douceur d'un soir
Elle aimait la musique, surtout Schumann
et puis Mozart
Comme toi..
Comme toi..
Comme toi que je regarde tout bas
Comme toi qui dors en rêvant à quoi
Comme toi..
Elle allait à l'école au village d'en bas
Elle apprenait les livres, elle apprenait les lois
Elle chantait les grenouilles
Et les Princesse qui dorment au bois
Elle aimait sa poupée, elle aimait ses amis
Surtout Ruth et Anna et surtout Jérémie
Et ils se marieraient un jour peut-être à Varsovie
Comme toi..
Comme toi..
Comme toi que je regarde tout bas
Comme toi qui dors en rêvant à quoi
Comme toi..
Elle s'appelait Sarah elle n'avait pas huit ans
Sa vie, c'était douceur, rêves et nuages blancs
Mais d'autres gens en avaient décidé autrement
Elle avait tes yeux clairs et elle avait ton âge
C'était une petite fille sans histoire et très sage
Mais elle n'est pas née comme toi,
ici et maintenant
Comme toi..
Comme toi..
Comme toi que je regarde tout bas
Comme toi qui dors en rêvant à quoi
Comme toi..
sâmbătă, 5 septembrie 2009
Elena Farago - Din Scrisoarea Unei Batrane
O, lasa-ti obiceiul de-a rascoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vietii, -
Ci scalda-ti ochii limpezi în roua diminetii,
Si nu-ntreba tarâna de urmele din drum...
E vitrega tarâna si sfatul ei avan, -
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vietii, la toti, si dor si jale
Si drumul fiecarui e rabojit pe-un plan,
În care-s însemnate, cu ape si poteci,
Si dragostea si ura si mila si pacatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Si mutul semn al crucii din linistea de veci...
O, sunt, de buna seama, si lacrimi în noroi,
Caci lacrima ni-i birul cel mai de seama-al vietii, -
Si jalea si amarul vor fi de veci drumetii
Cei nelipsiti, din calea oricarui dintre noi...
De-aceea vezi tu uita cât poti cu ochi senini, -
Ca-i mare mângâierea în biata cale-a vietii
Sa poti vedea si-n pâcla si-n roua diminetii,
Un rost, în fata carui nu poti sa nu te-nchini.
... pentru o batrina prietena care s-a mutat la Domnul ...
Prilejuri de durere în biata cale-a vietii, -
Ci scalda-ti ochii limpezi în roua diminetii,
Si nu-ntreba tarâna de urmele din drum...
E vitrega tarâna si sfatul ei avan, -
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vietii, la toti, si dor si jale
Si drumul fiecarui e rabojit pe-un plan,
În care-s însemnate, cu ape si poteci,
Si dragostea si ura si mila si pacatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Si mutul semn al crucii din linistea de veci...
O, sunt, de buna seama, si lacrimi în noroi,
Caci lacrima ni-i birul cel mai de seama-al vietii, -
Si jalea si amarul vor fi de veci drumetii
Cei nelipsiti, din calea oricarui dintre noi...
De-aceea vezi tu uita cât poti cu ochi senini, -
Ca-i mare mângâierea în biata cale-a vietii
Sa poti vedea si-n pâcla si-n roua diminetii,
Un rost, în fata carui nu poti sa nu te-nchini.
... pentru o batrina prietena care s-a mutat la Domnul ...
joi, 27 august 2009
Ieri, 26 august 2009 - regasire
Ieri a fost poate, pentru cei mai multi, o zi ca oricare alta ...
In calendarul ortodox sta scris praznicul Sf. Mucenici Adrian si Natalia. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsaug/08-26-sf_adrian_si_natalia.html
Pentru mine ieri a fost o zi a compensatiei.
Pe de o parte, circul provocat de sosirea la Bucuresti a unei cintarete (multi cunoscatori spun ca e mai degraba o show-woman decit o cintareata) care prin tot ce inseamna ea in general si prin tot ce a insemnat prezenta ei aici a smintit multa lume si a dat peste cap mult din organizarea (si asa defectuasa) a orasului.
Pe de cealalta parte, in incheierea zilei, B1TV a reprogramat - extraordinar de inspirat prin raport cu momentul !!! - o editie a emisiunii "Nasul" la care a fost invitata Tatiana Stepa.
Bucuria mea cea mare a fost nu numai contrabalansarea circului - mediatic si nu numai - prin calmul si bunul simt si pacea Tatianei, dar si o alta contrabalansare : cei 70000 de spectatori de la concertul de ieri, VERSUS cei 20000, 50000 sau uneori chiar 70000 de spectatori de la spectacolele Cenaclului Flacara. Spectatorii Cenaclului Flacara aveau ceva ce spunea aseara Berti Barbera : ii unea acel concert. Ei cintau cu totii fiecare sunet, participau cu cutremur sufletesc la fiecare sunet, se hraneau cu fiecare sunet si gind, iar nu cu seminte si bere ...
Spectacolele Cenaclului Flacara - nu buget, nu costumatii. Doar muzica si versuri. Artisti care nu se deplaseaza in masini blindate si nu se inchid in hoteluri de lux, artisti liberi de grija pentru imaginea exterioara. Regasire, iar nu ratacire ...
Depinde de noi cui acordam libertatea asupra noastra. Sa nu abandonam ce e sadit in noi ... sa nu lasam muzica sa moara inghitita de ideea de show, ci sa o traim ca pe un simt care ne apartine, sa faca parte din armonia fiintei noastre.
In calendarul ortodox sta scris praznicul Sf. Mucenici Adrian si Natalia. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsaug/08-26-sf_adrian_si_natalia.html
Pentru mine ieri a fost o zi a compensatiei.
Pe de o parte, circul provocat de sosirea la Bucuresti a unei cintarete (multi cunoscatori spun ca e mai degraba o show-woman decit o cintareata) care prin tot ce inseamna ea in general si prin tot ce a insemnat prezenta ei aici a smintit multa lume si a dat peste cap mult din organizarea (si asa defectuasa) a orasului.
Pe de cealalta parte, in incheierea zilei, B1TV a reprogramat - extraordinar de inspirat prin raport cu momentul !!! - o editie a emisiunii "Nasul" la care a fost invitata Tatiana Stepa.
Bucuria mea cea mare a fost nu numai contrabalansarea circului - mediatic si nu numai - prin calmul si bunul simt si pacea Tatianei, dar si o alta contrabalansare : cei 70000 de spectatori de la concertul de ieri, VERSUS cei 20000, 50000 sau uneori chiar 70000 de spectatori de la spectacolele Cenaclului Flacara. Spectatorii Cenaclului Flacara aveau ceva ce spunea aseara Berti Barbera : ii unea acel concert. Ei cintau cu totii fiecare sunet, participau cu cutremur sufletesc la fiecare sunet, se hraneau cu fiecare sunet si gind, iar nu cu seminte si bere ...
Spectacolele Cenaclului Flacara - nu buget, nu costumatii. Doar muzica si versuri. Artisti care nu se deplaseaza in masini blindate si nu se inchid in hoteluri de lux, artisti liberi de grija pentru imaginea exterioara. Regasire, iar nu ratacire ...
Depinde de noi cui acordam libertatea asupra noastra. Sa nu abandonam ce e sadit in noi ... sa nu lasam muzica sa moara inghitita de ideea de show, ci sa o traim ca pe un simt care ne apartine, sa faca parte din armonia fiintei noastre.
marți, 18 august 2009
luni, 17 august 2009
Pustiu ?
Dupa multe zile de cind am primit vestile mortii lor, dupa atitea zile in care nu am putut scrie despre asta,
Mi-am dat seama deodata ca unii oameni nu mor.
Tot e greu sa suporti indepartarea - iremediabila - de ei, dar nu mor.
O sa pun laolalta in scrierea asta doi oameni - dintre care numai pe unul l-am cunoscut personal - care mi-au lasat o carare in viata - cum sint cararile in parc de la pasii oamenilor si nu se mai acopera nicicum cu iarba si toata lumea se straduieste, dupa ce le vede formate, sa le urmeze si sa le respecte, sa nu mai calce deloc pe alaturi ca sa nu le largeasca.
Asa carari mi-au croit mie in suflet Anton Chevorchian si Tatiana Stepa.
Cu glasul amindorura in urechi si in gind, unul doar vorbind, cealalta cintind si vorbind, ma tot intreb de ce pling in sinea mea dupa ei. De ce ma tot astept sa il intilnesc din nou pe Chevo in parc si de ce caut continuu pe net melodii noi cintate de Tatiana.
O sa tot aflu raspunsuri in mine. O sa ma tot schimb cautindu-i si gasindu-i. Cel mai mult, acolo unde i-am si asezat : in inima mea. Cum spunea bunica, "Bine pui, bine gasesti" ...
"Zile pustii" ? nuuuu, din contra !!! din ce in ce mai pline ... Fara voi, dar datorita voua ...
Mi-am dat seama deodata ca unii oameni nu mor.
Tot e greu sa suporti indepartarea - iremediabila - de ei, dar nu mor.
O sa pun laolalta in scrierea asta doi oameni - dintre care numai pe unul l-am cunoscut personal - care mi-au lasat o carare in viata - cum sint cararile in parc de la pasii oamenilor si nu se mai acopera nicicum cu iarba si toata lumea se straduieste, dupa ce le vede formate, sa le urmeze si sa le respecte, sa nu mai calce deloc pe alaturi ca sa nu le largeasca.
Asa carari mi-au croit mie in suflet Anton Chevorchian si Tatiana Stepa.
Cu glasul amindorura in urechi si in gind, unul doar vorbind, cealalta cintind si vorbind, ma tot intreb de ce pling in sinea mea dupa ei. De ce ma tot astept sa il intilnesc din nou pe Chevo in parc si de ce caut continuu pe net melodii noi cintate de Tatiana.
O sa tot aflu raspunsuri in mine. O sa ma tot schimb cautindu-i si gasindu-i. Cel mai mult, acolo unde i-am si asezat : in inima mea. Cum spunea bunica, "Bine pui, bine gasesti" ...
"Zile pustii" ? nuuuu, din contra !!! din ce in ce mai pline ... Fara voi, dar datorita voua ...
luni, 28 aprilie 2008
Diana
Liniste in sfirsit ! De Inviere, Iisus a luat-o cu El in rai. Dupa lupta cu boli chinuitoare, s-a linistit. Cred din tot sufletul ca acum, dupa mult timp, ii e BINE. Ma rog sa nu o pling, ci sa o fericesc. Dumnezeu sa o ierte ! - desi cred ca a iertat-o; sau, mai degraba, daca nici un neispitit nu se poate mintui, dupa indelunga ispitire cred ca s-a mintuit. Doamne, primeste-o in bucuria Ta, sa vada Lumina Slavei Tale si sa simta BUCURIA cea deplina si vesnica !
joi, 6 septembrie 2007
PAVAROTTI
astazi, 6 septembrie 2007, a murit PAVAROTTI.
poate ca daca Sinatra a fost numit "Vocea", atunci PAVAROTTI poate ar trebui sa fie numit "MUZICA", sau "SUNETUL MUZICII" ... sau "SUFLETUL MUZICII".
PAVAROTTI nu a murit, ci s-a separat pentru un timp de noi. ne-a ramas amprenta vocii lui in auz si pe medii de stocare.
PAVAROTTI nu mai este cu noi; ci s-a mutat in noi, in sufletele noastre.
poate ca daca Sinatra a fost numit "Vocea", atunci PAVAROTTI poate ar trebui sa fie numit "MUZICA", sau "SUNETUL MUZICII" ... sau "SUFLETUL MUZICII".
PAVAROTTI nu a murit, ci s-a separat pentru un timp de noi. ne-a ramas amprenta vocii lui in auz si pe medii de stocare.
PAVAROTTI nu mai este cu noi; ci s-a mutat in noi, in sufletele noastre.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)