De Lucian Blaga
Cand prin oras calci lin pe strazi
samanta ulmilor, si-n mers
in adevaruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers?
Cand muschiul de padure mult
ne-alina-n vara verde dor
si glasul picurat ti-ascult -
mai e nevoie de-un izvor?
Cand in bataia vantului
mladie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pamantului
mai e nevoie de vreun spic?
Cand intre lipsa si prisos
ne bucuram de cate sunt
si canta pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvant?
Cand iti ghicesc arzandul lut
cum altul de Tangara nu-i,
din miazanoapte pana-n sud
mai e nevoie de statui?
Cand hoinarind alaturea
noi mana-n mana, ne gasim
cu ochii la aceeasi stea -
mai e nevoie de destin?
Cand implinirile ne cad
subt galaxia ca de fum
si prin miresmele de brad -
mai e nevoie de vreun drum?
De-ar fi sa dainuiesc nespus
in gandul tau, pamant ce sunt,
din rasarituri la apus
mai e nevoie de-un mormant?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu