Prin adolescenta timpurie am prins in mina o carticica de prin biblioteca noastra in care puteai gasi cam orice : "Stelele filmului de odinioara". Acolo il vazusem pe Rudolph Valentino si imi formasem ideea ca el ar fi putut fi emblema frumusetii pe lumea asta. Tot acolo am incercat sa imi dau seama cu care dintre minunatele vedete feminine mi-as fi dorit sa seman cit mai curind cu putinta ;)
Ei, printre vedete era si Audrey Hepburn, imaginea atitor guru ai elegantei vestimentare (Givenchy, Longines etc.) in faimoasa fotografie din "Mic dejun la Tiffany" in care tine intre degete un porttigaret cu o tigara in virf.
Multa vreme mi-am pus problema ca de cele mai multe ori o femeie care fumeaza nu imi trezeste absolut deloc admiratia. Si nu intelegeam de ce aceasta fotografie este o emblema pentru eleganta lui Audrey Hepburn.
De curind, insa, mi-am dat seama ca eleganta nu este o eticheta pe care sa o aplici pe ceva dupa ctc, ci este o stare care se impregneaza pe tot ce se afla asupra persoanei respective.
Eleganta nu inseamna neaparat un calm rece, nu inseamna o imbracaminte la 4 ace, nu incepe seara la un bal si nu se termina dimineata cind ti se iteste capul de sub patura cu ochii lipiti de somn.
Eleganta sta in atitudine. Atitudinea confera eleganta. Naturalul cu discernamint. Sa iti vina sa te porti, sa te imbraci, sa spui etc. ce, cind, cum, unde si cui se potriveste.
Eleganta se recunoaste. Intr-un gest, intr-o costumatie, intr-un cuvint. Dar ea vine in interior, din ceea ce se cheama bunul simt. Eleganta este chipul, imaginea, exprimarea bunului gust, respectiv, poate nu total, a bunului simt ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu