O, lasa-ti obiceiul de-a rascoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vietii, -
Ci scalda-ti ochii limpezi în roua diminetii,
Si nu-ntreba tarâna de urmele din drum...
E vitrega tarâna si sfatul ei avan, -
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vietii, la toti, si dor si jale
Si drumul fiecarui e rabojit pe-un plan,
În care-s însemnate, cu ape si poteci,
Si dragostea si ura si mila si pacatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Si mutul semn al crucii din linistea de veci...
O, sunt, de buna seama, si lacrimi în noroi,
Caci lacrima ni-i birul cel mai de seama-al vietii, -
Si jalea si amarul vor fi de veci drumetii
Cei nelipsiti, din calea oricarui dintre noi...
De-aceea vezi tu uita cât poti cu ochi senini, -
Ca-i mare mângâierea în biata cale-a vietii
Sa poti vedea si-n pâcla si-n roua diminetii,
Un rost, în fata carui nu poti sa nu te-nchini.
... pentru o batrina prietena care s-a mutat la Domnul ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu