vineri, 4 septembrie 2009

timp, nu fi hain ...

... asa incepea una din strofele de la "Ani de liceu" - din sunetul filmului "Liceenii", compozitor Florin Bogardo.
Filmul acela e pentru sufletul meu DE COLECTIE pentru mai multe motive : unul este ca tare bine reda atmosfera anilor mei de liceu; al doilea este ca s-a filmat la liceul unde am invatat; al treilea este ca mi se pare tare CURAT; si al patrulea este ca mi se pare tare bine jucat de mai toata lumea ...
Ei, si cind striga acolo surd Stela Enache "Timp, nu fi hain ! - sa mai fim liceeni macar putin ... Nu goni grabit anii de aur ce ne-ai daruit" imi dau seama ca timpul se vineaza pe sine insusi ... ca si cum urechea omului ar vina ochiul, sau asa ceva ... secundele, minutele, orele, zilele, saptaminile, lunile, anii, secolele ... se vineaza unele pe altele, desi fac parte din acelasi timp ...
Poate de asta e timpul asa hain, fiindca toate maruntaiele lui se inghit unele pe altele, o lupta fara inceput si fara sfirsit ...
Sau se poate vedea si altfel. Diametral opus. Si anume ca nu e o lupta, ci o imbratisare. O invaluire calda si protectoare din partea timpilor mai mari asupra timpilor mai mici.
Timpul e un aliat sau un dusman. E in constientul tau sau in afara ta. Citeodata il simti. De multe ori este mascat - de o miscare, de un gind, de o vorba, de un parfum, de o liniste. Timpul inunda. Mi-ar placea sa inot prin timp fara sa ma lovesc de stinci sau ruine ...

Nichita Stănescu
Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fără margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

Niciun comentariu: